Nu vom avea niciodata timpul acela inapoi. Pe-atunci mai aveam nopti cu roua, si cuvinte, si licurici… Si nu aruncam cu clepsidre in pereti, ca acum. Si credeam in zmei, si alergam desculti si aveam inimile si visurile mari. Si aveam muzica si nostalgii. Si respiratii, si inspiratii si vanatai pe coapse, si indrazneli. Ne imbracam cu lumea, eram un fel de Icari si zburam in zepeline imaginare si ascultam Pink Floyd, intinsi pe puntea lor. Si eram nebuni si marunti. Si urbea era doar a noastra. Nu vom avea niciodata timpul acela inapoi. Si nu vom mai stii nicicand sa iubim…ca atunci. 

Suntem la intalnirea dintre cele doua pamanturi. Au trecut parca veacuri de cand ti-am simtit ultima data respiratia pe umarul stang. Armata mea e neloiala. Ma simt singura in nebunia asta de mirodenii, pe care mi-o asterni la picioare. Ai doua zgarieturi adanci: una pe buza de jos si una pe retina, din care se revarsa marea si ma cuprinde, si ma inspira si ma bea asa involburata si vanitoasa cum sunt, si imi frangi oasele, de fiecare data cand ma chemi. Opium, fum extatic. Dormim dezbracati. Tu in pamantul tau, eu in al meu. Nevroza. Armata ta e calare. Ma vor lovi si ma vor zdrobi copitele lor. Cu doua rani adanci. Una pe buza de sus si alta pe retina, din care se revarsa noaptea cea plina, si te cuprinde si te patrunde si mi te ascunde in mine… 

Aluneca – ma, pentru totdeauna, in valea aceea salbatica in care miroase a rodie. Trecerea de pietoni s-a sters, trotuarul e spart, podul nu mai exista. Semaforul palpaie galben, intermitent. Constiinta mea mica ma tot sacaie si ma trage de rochie, ma atinge si aproape ca ma violeaza umed si adanc, pana ii simt in gat pulsatia. Aluneca- ma in valea aceea salbatica si uita-ma acolo. Fericirea noastra nu e decat un defibrilator stricat, dintr-un oarecare salon de la Terapie Intensiva. Noi suntem morti, mumificati cumva in custile noastre telurice.
Vor avea grija de noi batranii mai de pe urma. Ne vor  imbalsama si aduce ofrande si ne vor canta osanale,  noua, celor ce nu am fost niciodata in valea aceea salbatica, unde serpii se infrupta cu rodii…