Nu vom avea niciodata timpul acela inapoi. Pe-atunci mai aveam nopti cu roua, si cuvinte, si licurici… Si nu aruncam cu clepsidre in pereti, ca acum. Si credeam in zmei, si alergam desculti si aveam inimile si visurile mari. Si aveam muzica si nostalgii. Si respiratii, si inspiratii si vanatai pe coapse, si indrazneli. Ne imbracam cu lumea, eram un fel de Icari si zburam in zepeline imaginare si ascultam Pink Floyd, intinsi pe puntea lor. Si eram nebuni si marunti. Si urbea era doar a noastra. Nu vom avea niciodata timpul acela inapoi. Si nu vom mai stii nicicand sa iubim…ca atunci.