Suntem la intalnirea dintre cele doua pamanturi. Au trecut parca veacuri de cand ti-am simtit ultima data respiratia pe umarul stang. Armata mea e neloiala. Ma simt singura in nebunia asta de mirodenii, pe care mi-o asterni la picioare. Ai doua zgarieturi adanci: una pe buza de jos si una pe retina, din care se revarsa marea si ma cuprinde, si ma inspira si ma bea asa involburata si vanitoasa cum sunt, si imi frangi oasele, de fiecare data cand ma chemi. Opium, fum extatic. Dormim dezbracati. Tu in pamantul tau, eu in al meu. Nevroza. Armata ta e calare. Ma vor lovi si ma vor zdrobi copitele lor. Cu doua rani adanci. Una pe buza de sus si alta pe retina, din care se revarsa noaptea cea plina, si te cuprinde si te patrunde si mi te ascunde in mine…