Miroase innebunitor a tei, atunci când trecem pe strada fără umbre. Chipurile noastre lipite puternic de asfalt se conectează la ritmul lumilor din inversul străfundurilor. Acolo, dedesubt, în oglindirile noastre, părem niște termite extrem de sociale și aventuroase. Aici, deasupra, suntem doar niște oameni, comuni și pierduți, mutilați din copilărie de frici și angoase. Istoria noastră este precum un film dublat de pe canalele de streaming. Proastă și în altă limbă. Un vacuum inert ne suge. Geamantanele ne așteaptă la ușă, pe noi, copiii ce plecăm vara în vacanța cea mare. Dar nu mai suntem entuziasmați. Am început să ne umplem pe ici, pe colo…cu moarte. Credem că înțelegem tot procesul pe deplin. Nici vorbă! Pe mine or să mă ardă și or să-mi azvârle cenușa în Mediterana. Pare cel mai mișto tablou al eschatologiei personale. Nu prea mă descurc cu extincția. Hai! Învârte puternic de manivela flașnetei. Să cânte muzica invers, să ne reinventăm. Vreau înapoi. Și acolo, și atunci, și acum și dincolo. Fug și mă ascund în urechile buzunarelor. Bizari, ce suntem noi! Înfulec cireșele zemoase, din vara aceea în care eram cea mai frumoasă femeie și în care desenam cu scrum de țigară, jos, pe podele. Triunghiul nostru amoros și toate cărțile pe care nu le-am mai citit niciodată. Exhaustivă și calcaroasă oprirea. Ne cântărim la fiecare farmacie, să vedem ce greutate mai are memoria noastră și cum vrem să ajungem in Guniness Book atunci când o să ne ducem primii la fund, prin Groapa Marianelor, cu cele mai grele amintiri ce au existat vreodată, acolo unde sunt și ele, toate Marianele noastre. Suntem analfabeți de Cer și cu râvne multe. Cel mai bine ne șade sub microscop. Cu suflet de reptilă debusolată sub soarele Saharei. Oare cum și când am fost și cum și când ne vom mai întâmpla?! Trasează o ecuație în timpul ce îl tragem, bezmetici, de pe uscătorul de rufe și îl împăturim în sertare. Eu nu am chef să fiu parte dintr-o lume care mâine….moare!!!