Un cer amplu de culoarea absintului, cu norii cârpiți doldora în buzunarul ochiului. A fost o iarnă ascuțită, plină de aripi frânte.
Noi credem că nu vom mai fi niciodată copii, dar apare un moment scurt, o secundă ruptă dintr-o milisecundă, undeva pe malul mării. O minge colorată se rostogolește pe stradă. Soarele este sus. Umbrele sunt dense și dure. Zeci de mii de sunete de cristale sparte, venind din bucătăriile gospodinelor cu năframe și șorțuri mânjite. Ferestre trântite cu vuiet de pereți. Este khamsin sau africo cum i se mai spune prin părțile locului. Un vânt sălbatic, dinspre coastele Africii, ce bate violent în anotimpul rece, acoperind asfaltul, mașinile, străzile și umplându-le gurile aspre cu nisip. Și mingea se oprește brusc. Pescăruși cu ai lor papagali de companie asurzitori. Orologiile nu mai bat ora exactă. Chelnerii înlemnesc cu farfuriile în mână. Mareea începe, în cremenii zilei, să facă cale-ntoarsă. Biserica Sfântului Nicolae, din care am ieșit mai calzi și mai copți. Mingea este sub piciorul meu. Sub ea, se zvârcolește o șopârlă cu coadă crestată. Aajej, vântul, îmi gâdilă timpanele. Ți s-a întâmplat vreodată să îți vină să vomiți brusc? Te aștept. Sunt aici, acolo unde ar fi trebuit să fiu întotdeauna și niciodată. Frunzele de palmier ustură vehement, în timpul flagelului tău experimental. Aleile se încovoaie. Nu mai rămâne nimic ascuțit. Lumile rubiconde dintr-o înghițitură de Aperol Spritz. Nimeni nu greșește în halul acesta. Și suntem, cred, parte din niște istorisiri cuantice, scrijelite pe fundul ceștilor, în zațul de cafea. Frica nebună de zbor! Ce-ți veni? Taman acum… când începusem să îmi culeg firav oasele dintre plajele cele neștiute și să mă compun și să mă recompun. Am încurcat tibia cu maxilarul și acum mi-a crescut un picior, în loc de gură și simt nevoia puternică să te pocnesc până te las fără de aer, doar din cuvinte. Nimeni nu are răbdare să aștepte la semafor. Culorile nu se mai schimbă. Daltoniștii se cuibăresc pe caldarâmul înfierbântat. Nimeni nu greșește în halul acesta. Nimeni nu trasează deșeuri pe cer. Ce mama naibii???!!! Uită-te pe unde mergi! Noi credem că nu vom mai fi niciodată copii. Un ac de siguranță prins la pieptul unei dame voluptoase, pe care îl șterpelesc ca să înțep mingea. Frâne, scântei. Maitreyi.