Vremelnică asfixiere a sinelui. Domino în toate măștile lumii. Femeia care se coase și se descoase. Femeia sămânță. Femeia călău. Femeia ce curge și ce se scurge, pe mădularele omului. Femeie foc si femeie aripa. Frântă în lanțuri, bucată cu bucată. Se înghite și se adulmecă precum Prometeu în ciocul de vultur. Femeia mit. Femeia nevertebrată. Femeia amazoană. Femeia – nălucă. Femeia otravă. Femeia răstignită în piatră. O oarecare Ana a lui Manole, sublimă și formidabilă, existentă câtuși de puțin în inexistența ei absolută. Zeiță damnată. Fără de aer, prin furtunul nevăzut, conectată la gaze. Femeia care se vrea salvată. Femeia fără de moarte. Femeia plină de copci. În epidermă, în nervuri, în mușchiul gambei. Femeia Phoenix. Plesnind din aripi văzduhul. Femeia necurată. Femeia reală. Alegorică și imaculată…. în toată astă mascaradă intoxicată.