Suntem aici, doar ca nu stim intotdeauna unde suntem cu precizie. Uneori suntem plecati in livada de caisi, la finele zilei. Cu fructele parguite pe langa obraji. Parfumate, rotunde. Si noi in pantaloni scurti, cu genunchii zgariati. Zambim atat de tamp si suntem fericiti. Uneori suntem plecati in tara lui Alice si ne bem potiunile fermecate cu iepuri si palarieri nebuni. Altcandva, la poale de munti. In aer rece si rarefiat. Undeva unde este o liniste absoluta si unde m-ai pus sa escaladez daramaturi, moloz colturos si tije de fier ruginit. In picioarele goale. Si atat de goala de mine. Atat de rusinata de mine pentru toata umplerea aceea ce sta si acum sa dea pe afara. Alteori suntem in balonul cu aer cald. Eu amenint din inaltimi, ca imi voi scoate acul de par dintre bucle si voi intepa balonul. Si ne vom prabusi. Sunt convinsa ca amandoi vrem atat de mult sa cadem si sa ne reintalnim liberi, undeva, intre pamanturi. Intr-un teritoriu vascularizat si neutru. Sau pe tarmul marii. Acolo unde sfaramam scoici intre degete, unde ne imbracam doar in briza. Unde eu scriu si ma culc in crepuscul. Cand o cautam pe Andromeda. Unde suntem vii, elastici, impulsivi. Si atat de sarati si uzi. Cu marea prin vene. Suntem aici, unde nu am crezut ca vom fi vreodata. Prezenti si inca mult prea absenti pentru nebunia asta nefireasca. Speriati si deloc obedienti. Suntem aici. Si totusi inca nu stim unde suntem.