Intr-un alt timp, sub un soare dogoritor, sub cerul-cenusa mocnind, pe un camp larg deschis, ziua, in amiaza-mare, desculta, mi-am facut curaj si am fugit cu SATRA. Venisera in micul oras de provincie, colorati, zgomotosi, rasunatori, nebuni, exuberanti. Isi etalau salbele aurite, si palariile negre cu boruri uriase, si ochii bulbucati si verzi. Imi strangeam rochia sub genunchi, cu inima ravninda la copitele cailor lor. La drumurile lor din departe. La toate pamanturile pe care le trecusera si la toate povestile lor rapuse. Ramase fara de aer. La pielea lor tare, batatorita, arsa, mirosind a taciuni aprinsi. Camasile lor de un alb imaculat si mainile grele. Fustele largi si inflorate si parul lung cu parfum de tamaie. Si bicele lor plesnind. Caravana alegorica din inima stinsa. Electrozi. Bypass. Resuscitare. Hai, ghiceste-mi in podul palmei. Imbraca-ma in cuvinte si dezbraca-ma de mine. Scoate-ti braul si razbuna-te. Jos, peste pietre. Si danseaza. Canta-mi. Joaca-ma la tarot. In toate noptile de vara pe care le-am trecut, datorii, in caietul acela uzat, de sus, de la mansarda. Pumnul strans. Rezistenta. Suspinul. Corbii. Blestemul.
Intr-un alt timp, sub un soare dogoritor, sub cerul-cenusa mocnind, pe un camp larg deschis, ziua, in amiaza-mare, desculta, mi-am facut curaj si am fugit cu SATRA.