Jocul de-a fericirea in noaptea tuturor greselilor lumii. Apasa butonul. Opreste masinaria asta turbata in care ma pierd, si ma regasesc, si iar ma pierd. Nimic nu te pregateste pentru o astfel de fericire. Pana atunci. Caci intotdeauna exista un atunci. Un murdar si mult hulit punct terminus, la care duc toate zilele, toate noptile, toate apele, toate focurile, toate izbavirile si toate condamnarile. Si cel mai tare te sperie ca nu stii cum vei trai dupa. Daca vei mai avea toate oasele, daca va fi nevoie sa porti ochelari, aparat auditiv, tije metalice sau daca vei fi reusit sa strangi toate bucatile de suflet. Si nu vei stii nimic. Caci trairea ta este de fapt acum. Ampla, rotunda, usor zimtata pe alocuri si putin fierbinte la mijloc. Cu mai mult decat ai fi putut cere vreodata. Te pierdusei. Prada pestilor carnivori. Pana in intunericul acela in care fugeai de realitatea desfasurata ca o rola de hartie. Subtire, transparenta, atat de firava. Ai vrut doar sa uiti. Tot. Pentru o noapte. Noaptea tuturor greselilor lumii. Cu luna aceea mare, cu gura ei deschisa, frivola si amara. Nimic nu te pregateste pentru o astfel de fericire. Mirosul de brusturi proaspeti si de zapada, recent pravalita de pe munte, pe ritm de Rammstein. Alunecarea lui Alice in Tara Minunilor si povestea despre grota cea maiastra. Iar tu, femeie-osanda, nu stii ce sa faci, cand te-ai trezit, intre umbre, cu fericirea pe brate…