Gradina de portocali. Frecam in palme florile si frunzele, si ne imbibam mainile in ulei parfumat, pana la coate. Si rontaiam coaja portocalelor. Era amintirea unei alte lumi. Unde stateam cu totii asezati la masa, afara; eram fericiti si radeam cu gura pana la urechi. Inmuiam painea proaspat coapta in ulei de masline si apusul ne incanta aspru pe la gene. Si iubeam atat de mult. Firul ierbii ne gadila molcom calcaiele si ne curgea marea valuri, valuri, in potire. Si noaptea ne gasea cocotati sus, pe acoperis, cantand rock si vorbind despre stele. Nu existau definitii intre noi, si nici absolute taceri. Nu faceam schimb de plasma ca sa supravietuim. Stiam doar ca suntem acolo. Bucati de carne si suflet. Triumfatori, la mijlocul vietii. Si atat de liberi. Era amintirea unei alte lumi. In care nu vorbeam in cuvinte, ci in priviri incarcate de talc. In care, de sete, in loc de apa, beam vin. Caci membrele noastre erau vita de vie, crescuta-n cenusa. Si oamenii erau fantastici. Si vietuiam unii in altii, ca in niste case-cochilii, pe care le purtam in spate, asemanatori melcilor. Si tu imi faceai disectia sub soare, ca si cum nu am fi avut niciodata un ieri sau un alt maine. Era amintirea unei alte lumi. La trezire.