Totul incepe atunci cand te urci in masina cu niste necunoscuti. Iti pare ca la toate intersectiile se face prea brusc rosu. Pasagerul din dreapta deschide geamul masinii si isi aprinde tacticos o tigara. Rotile gonesc cu 100km/h in intuneric. Auzi cat se poate de clar si de lucid scartaitul de frane. Apoi un zgomot puternic si mai apoi liniste. Iti asculti respiratia sacadata si nu stii cu siguranta daca sangele care s-a pornit sa iti alerge tumultuos prin vene e chiar al tau sau al altuia. Simti pe genunchi cioburi marunte, sparte dintr-un soi de parbriz ecran, pe care ruleaza fara intrerupere un film din anii ’70. Inca liniste. Nicio sirena. In jurul tau corpuri inerte, imponderabile, sustinute parca de niste franghii imaginare, intr-un mare vid. Intorci capul si ti se pare ca vezi iesind din portbagajul masinii un cortegiu de masti din ghips, pictate manual si cusute unele de celelalte. Acum te convingi ca ai murit si ca trecerea ta, prin Campiile Elize, este doar o alta tragedie a geniului de pe Avon, in timp ce bea un pahar de whiskey alaturi de colegul lui de breasla, Poe. Esti intr-un oras necunoscut pentru ca te urcasei cu niste straini in masina. Cu greu incerci sa ajungi cu mana la pasagerul din dreapta si sa ii iei pulsul. Te certi ca nu cunosti nicio metoda de prim ajutor. Nu stii daca inima ii mai bate corect sau daca nu si-a pierdut vederea in impact. Reusesti, intr-un final, sa ii prinzi, in inclestarea degetelor, maxilarul si incepi sa ii faci respiratie gura la gura. Nu mare ti-a fost mirarea cand ai simtit pe buzele lui, gustul tau. Iesea din el un fum toxic, ca si cum teava de la gazul de esapament ii intrase prin plamani si iesise brutal pe sub limba. Noaptea era atat de clara si lantul atat de lung, incat ai fost in stare sa mori, de cateva ori, pentru o gura de libertate, intr-un accident de masina cu autori necunoscuti.