jurnal de izolare

undefinedSuntem natangi. Credem ca ne cumparam nemurirea prin izolare. Vrem sa fentam insasi viata sau moartea, dupa caz. Asa sturlubatici, cum suntem noi. Sa mai furam putin aer, vreo doua batai de inima. Poate trei. Ne amagim ca vom fi mai vii dupa asta, ca vom priza pe nas traire. Ca vom alerga desculti si vom imbratisa mai mult. Suntem convinsi ca ne vom schimba radical, intreaga celula, pana la ADN. Exersam un fel de moarte clinica, sub anestezie controlata. Direct in coloana. Nu mai avem deloc vibratii, si nicio terminatie nervoasa.

Nu vom fi nicicand mai buni ca acum. In fata mortii suntem obisnuiti sa promitem multe inaltimi. O falsa pocainta. Ne cladim sisteme de functionare pe lasitate. Autentica noastra preocupare este doar supravietuirea. Unde sa escaladam ca sa fim fericiti?! Astazi am o ravna nebuna spre insingurare. In carcera mea. In inchisoarea mea cu pudra de orhidee salbatica, cu Brahms pe la gratii, si cu senzatii de roller-coaster, de dupa care ma striga tot soiul de ispite. Suntem atat de fragili in dedesubturile noastre si plini de mirare. Conectati la aparatul de oxigen. Si atat de goi. Ca sa ne treaca prin RMN mai repede. Sa ne scaneze mai usor. Sa ne analizeze, tegument cu tegument, in pseudo-experimentul acesta social. Al meu dureaza de ani, eu cu mine, eu inchisa in mine. Explozie. Acolo unde ardoarea arde mai tare, acolo in lumea aceea secata complet de culoare. Martiri ai necunoasterii de sine.

Am presimtit cumva, sfarsitul acesta de lume, din momentul in care am ales sa ma injumatatesc de mine insami. Si nici macar nu sunt o curajoasa. Vin cu intaia mea fiinta, stearpa si inundata de frici, coborata, inca de treaza, in lumile lui Hades. Imi pare ca nu sunt buna de nimic. Cea secundara se crede putin mai obraznica. A rupt gratiile, a trantit usa, a aruncat cheile. A reusit sa fuga. Suntem niste animale salbatice, imposibil de dresat. Locuirea noastra e in marele eter, acolo unde aerul e rarefiat si unde indraznim a lasa in urma o dara. Ca sa vina in cautarea noastra altii, care stau deja la panda…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s