deznodamant

undefinedCat de frumos este sa ii vezi pe oameni dezbracandu-se de masti. Se rup in cioburi si cad ca o ploaie de vara peste pamantul virgin. Acum este momentul sa trecem la disectii. Asezam fiecare suflet in cosurile de rufe, pe culori, pe texturi, pe materiale, pe densitati, chiar si pe mirosuri. Le spalam, separat, cu programe diferite. De la delicate la prea murdare. Ne dezbracam si ramanem nud. Naivi si prea speriati. M-am saturat sa ma prefac. Ipocrizia ma oboseste. Tu ma exasperezi. As vrea atat de mult sa uit si atat de mult sa te invat cum sa fii om. Da si nu. Voi sunteti imposibili, va diger greu si imi lasati un gust amar pe varful limbii. Comit delicte pentru voi. Mi-au pus catuse din cauza voastra. Ma hulesc si ma exileaza. Oamenii. Cu istoriile lor alcoolizate, cu tigarile lor furibunde, cu tumultul lor. Oamenii din custi. Suntem doar niste papusi de carpa, trase pe sfori de mai marii nostri papusari.
Dupa cateva pahare de vin, muzica din capul meu suna foarte bine. Aproape ca am crezut ca, atunci cand a deschis frigiderul, se va aseza langa, cu paharul de vin. Asa, pe jos, ca mine, doar sa ma inteleaga…M-am inselat. Raman doar eu cu vinul si cu buza de jos muscata pana la sange…
E atat de liniste incat nu se mai aude nimic. Doar gandurile imi circula in cap cu sute de km/h, ca masinile pe autostrazile suspendate din The Fifth Element. Blituri multe si goana. Faruri. Claxoane. Viteza! Nu mai insista. Nu mai incerca sa penetrezi lumile mele pudibonde. Poate intr-un alt timp. In care florile de cires s-ar aseza timid pe coapsa. In care imi cos pleoapa de iris, caci am obosit sa mai vad. In care imi sparg timpanul, caci am obosit sa aud. Ma dezmembrez, bucata cu bucata in apartamentul de 50mp. Ma recompun puzzle, din ce in ce mai anevoios, caci timpul tau nu mai are rabdare cu timpul meu. Si focul meu nu mai stie sa arda cu focul tau. Pentru ca erai cel mai putin complicat dintre ei. Si eu am nevoie de simplu. Nu mai vreau sa rezolv ecuatii, nu mai vreau sa primesc teoreme si ipoteze. Vreau sa fiu proasta! Nimic mai mult. Imi frec genunchiul cu smirghel. Imi imaginez ca e nisip. Ridica-ti corpul din vie, si umbla, si stoarce-ma must. Ramai ars de soare, acolo, intre butasi, ca o papusa erotica, vorbind in franceza, cu buzele-ti lipite-mi pe gat. Serviciul de spalatorie este gata. Suntem curati ca lacrima, in sinele nostru funest, mirosim a balsam. Suntem pe rand sclavi si stapani si ne hranim cu toata furia asta involburata a lumii. Pareai cel mai putin complicat. Si mastile-ti zaceau, sedate, pe sub pat…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s