Marea…cu pestii ei lunecosi, fitofagi sau carnivori. Marea, lingusitoare stradanie a mintii si un desfrau de noapte continua. Livezi de maslini pe marginea drumului, prafuite, in solitudine febrila, si-n arsita de soare; cu Marquez pe brate, facand dragoste cu Marquez. Ce tampenii spun! Citindu-l pe Marquez si inchipuindu-mi ca fac dragoste cu tine.
Sunt doar o femeie cu noduri, asa ca un copac crescut stramb. Doar o femeie careia ii plac bijuteriile, si cartile, si saltelele joase, si barbatii cu ochi tristi (pentru ca ii amintesc atat de mult de ea). O hedonista naiva, si o visatoare, cu ochi negri de nori si mainile frante si roase. Cu rosu in par, rosu in suflet, rosu in pahar, in buze. Rosu in pumni, in strigat, in chemare. Doar o femeie care poarta 36 la picior, careia ii place Hieronymus Bosch si care iubeste pana-n cele mai strivite celule ale sale… Mediterana. Si ce altceva mai vrei sa stii despre ea?! Cantecul ei preferat ii poarta numele la plecare, ii e frica de zborul avioanelor si vietuieste, cu adevarat, doar in combustie si in putina delasare.
Priveste-ma asa goala, si stinghera si franta. Priveste-ma asa, despuiata de tot, in satul acela de langa mare. Nu mai am nici
rugaciuni, nici lumini, nici convalescente, nici oase, nici umbre, nici fervoare.. .