mecanism

undefined

Noi nu suntem auziti, caci noi nu vorbim cu cuvinte. Noi avem tendoane, si vene, si muschi, si celule, si vibratii. In imaginarul nostru dialogam pe fundul marii, caci ne cheama linistea de la inceputul timpurilor. Suntem chimie. Avem doruri multe, si spaime. Un prestidigitator iscusit face experimente pe noi. Si suntem nebuni si fericiti in custile noastre. Racnetul tau de animal si zambetul meu de primadona. Rasarituri. Cate dimineti s-au scurs molatec prin hainele noastre stravezii si cate obsesii am imblanzit cu cafea. Si ce pact am facut cu nerusinare acum foarte multi ani. Si cum i-am uitat toate clauzele. Era cat pe ce sa ni-l amintim si sa fugim in lumea noastra veche, inversa si muta. Suntem un puzzle din sticla. M-ai lasat umeda pe tarmul unei mari oarecare si mi-ai promis ca te intorci dupa mine si ca ai sa ma readuci la viata. Buldozerele sparg digul. Unghiile mele murdare de atata asteptare. Si nu mai am nici rastigniri si nici febre. Doar apusurile au insangerate agonii. Caci noi nu vorbim in cuvinte. Noi avem oase, si cornee si articulatii. Suntem cel mai frumos si tacut mecanism….

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s