acrobatii

undefinedTraseaza-mi limite si joaca-ma sotron. Ma pricep de minune sa vietuiesc, cuminte, intre linii. Si dincolo de ele sta abruptul. Am pus o alta prapastie intre mine si el. Si am aruncat o franghie multicolora pe care exersam cele mai bune acrobatii ale noastre. Ca si cum am fi fost, dintotdeauna, niste desavarsiti oameni de circ. Mai stau si mai vreau muzica. Mai toarna niste vin. Ca sa iesim la iveala noi, cei fantastici, noi, cei reali. Cum sa te prezinti in fata lui Dumnezeu intinat si gaurit, viciat, putin nebun, putin iubit? Iar tu imi spui ca stii cel mai bine cum este sa locuiesti intre flagel si Nirvana si sa tesi, dintr-un nenimic, o poveste. Cum sa te descompui si sa te recompui, surub cu surub, piulita cu piulita. Fara sa scartai. Fara sa te ungi. In bucati de stinghera ruga.
Sa ma culc noaptea intr-o podgorie si sa ma trezesc, dimineata, in patul tau. Tu dintr-un timp, eu din altul. Ne intalnim la limita sticlei de vin. In amiezele cele fierbinti. Gandacii cotrobaie adanc in pamant. Noi cu ei, si cu unghiile. Strangem tot pamantul acela fertil in ce ne-a mai ramas din pumni. Dupa prea multa lupta. Dupa prea putina sinceritate. Se intampla la fel de fiecare data. Arderea, consumul, epuizarea, fuga, tacerea. Adormi cu mine inca o data in vie. Plimba-ti degetele umede de must pe buzele mele si coboara cu ele pe piele. Sa agonizam impreuna, neintrerupt, nesfarsit, in intaia noapte, fara de stele. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s